După o lunga perioada de reflecție am hotărât sa scriu un articol despre ce am putut sa pățesc eu și prietenii mei pe care am vrut sa-i ajut, urmare a colaborarii cu Viorel Ion.
Undeva pe la începutul anului 2015 am aflat cu bucurie despre intenția unei prietene de familie de a-și face nunta în septembrie, eu urmand a avea onoarea de a le fotografia evenimentul.

Având în vedere ca ziua de miercuri în care era programata cununia religioasa și localitatea în care urma sa se desfășoare nu îmi permiteau sa fiu prezent, l-am propus pe fotograful Viorel Ion pe care-l știam de câțiva ani de pe le diverse evenimente fashion și care avea un aparat si obiective bune, stiind si ca realizeaza si fotografii bune pe nunti, botezuri.

În ziua petrecerii urma sa fim amândoi prezenți, fiind programate mai multe momente care nu puteau fi  spațial acoperite de un singur fotograf.

Am avut doua discuții pe Skype intre noi și miri, timp în care s-au pus la punct detaliile evenimentului, foarte in detaliu, poate chiar prea in detaliu.

Soseste luna septembrie, au loc evenimentele, ne facem treaba și în zilele ce urmează se achita și contravaloarea serviciilor discutate, fiind inclus si un album de nunta.

Conform celor discutate inițial, timpul lui Viorel de predare al materialului era de 2 luni – unii ar spune ca e mult, altii ca e ok – eu incerc sa livrez lucrarile mele in maxim 2 saptamani!

Trec aproape cele doua luni și ma gândesc sa-l sun sa vad cum sta cu lucrarea. Sun, numărul nu este în rețea … Hmm, ii dau mesaj pe FB, ii dau mail pe gmail. Nimic, niciun raspuns!

Bun, 30 octombrie, se întâmpla tragedia din Colectiv urmare careia pe doi prieteni n-o sa-i mai vad în viata asta, Vlad Telea chitarist în formația Goodbye to Gravity (prieten din copilărie), Alex Chelba (fotograf, prieten, mare om – m-am vazut cu el la F64 in miercurea dinainte de tragedie).

Sub sentimentul amar al acelor zile, fiind îngrijorat oricum de lipsa de răspuns a lui Viorel Ion plec în satul de lângă București unde l-am lăsat în ziua nuntii.
După o investigare ca la carte (eu neretinand nici numele satului, nici numele străzii), prietenul meu Răzvan Cimpoca afla adresa unde mai vine Viorel, din când în când (spusele sătenilor). La poarta nu răspunde nimeni însa un vecin, ce trecea pe strada, ne întreabă: – Îl cautați pe Viorel Ion pentru poze? Noi: – Da. El: – L-au mai cautat și alții!

Opps not good – dar sa nu ne pierdem speranța. Ii las un bilet pe poarta scris cu o carioca care scârțâia îngrozitor pentru urechile lui Răzvan! Incercam sa fac si eu haz de necaz!

Surpriza! Ma suna a doua zi, de pe alt număr și îmi spune o poveste ce putea fi considerata reala – probleme de sănătate, si-a taiat SIM-ul sa-si ia Iphone, etc. și îmi da asigurări ca nu mai are mult și e gata cu pozele.

Il las sa lucreze, trece o perioada și pe la jumătatea lui noiembrie (17 nov.) aflu ca încă doua evenimente la care îl recomandasem pe Viorel Ion sunt cu în aer, nepredate!

După alte telefoane și SMS-uri promite sa dea pozele.

29 nov stabilim sa ne vedem sa-mi dea pozele. Nimic, pierdut în ceata. Revine spune ca trimite link ca-i este mai ușor asa.
3 decembrie nimic.
6 decembrie ajuns la capătul răbdării, il anunt ca voi veni din nou la el în satul de lângă București!
Ajuns acolo dau doar de tatăl lui, ii explic problema. În timp ce vorbeam cu tatăl lui ma suna:

El: – Da, ce s-a intamplat, ce este cu SMS-urile alea?
Eu: – Ce sa fie, asa cum ți-am spus, azi trebuie sa-mi dai măcar RAW-urile – sunt în fata casei tale cu tatăl tău in poarta.

Ma rog, vine într-un final – era cu bicicleta după o Cola și îmi spune – am avut o problema cu un hard extern și am pierdut tot ce am lucrat!!! DAR am RAW-urile și voi recupera lucrarea luni!

Ii dau hard discul, pleacă cu el în casa și vine după vreo 15 minute – Nu pot sa-ți scriu pe hard ca eu am MAC și nu vede …

OMG! Noroc ca eu și prietenul meu cu care venisem ne pricepem. Ii rezolvam MAC-ul în mașina sa scrie NTFS și pleacă iar în casa sa copieze.
Transfer pe USB 2 de pe hard disk extern, pe hard disk extern, vreo 45 min. Asta e …

13 decembrie reușesc sa recuperez pozele gata de la celelalte doua evenimente copiind pe laptop de pe un hard extern în MacDonad’s Otopeni!

17 decembrie iarăși promite ca trimite lucrarea mea gata.
După o noapte întreaga (“de mers bătrânește”) reușește sa trimită doar vreo 30 poze!!! Ii merge greu netul in sat!
18 decembrie rămâne sa ne întâlnim iar cu laptop. Reușesc după mai multe reprogramări de ora sa iau lucrarea!!!! WOOW victorie!

Bun, rămâne de realizat albumul pe care el spune ca-l are aproape gata. Nu îl mai cred, cine l-ar mai crede după asa ceva!?

În acest moment, când scriu articolul (29 ianuarie 2016), evident după n telefoane și SMS-uri fără răspuns, am realizat pe cheltuiala proprie si am predat albumul superb format 30×30 din piele cu model, excelent machetat de Mihai Batrinu în timp record (și cu concursul mirilor, evident), astfel finalizând o lucrare care trebuia sa fie o plăcere.

Acest articol este un warning pentru oricine s-ar mai gândi sa colaboreze cu Viorel ION Photography – http://viorelion.ro
https://www.facebook.com/viorelionphoto

Dacă este asa cum spune el, ca a gresit, ca a luat multe lucrări, de unde le-ar putea avea, cine l-ar putea recomanda!?

Viorel Ion, poate ai și ghinion, poate ești și zăpăcit (sau sturlubatic cum s-au exprimat cei din sat) dar sa te implici și sa faci fotografii bune nu este suficient, ele trebuie sa ajungă la clienți! Ca sa nu mai încurci lumea, intai pune-ți ordine în viata ta și ai grija de tine!